O cantare din batrani

 

 

//:Amagit am fost in lume

Amagit am fost mereu

Pana`n ziua aceea mare

Am aflat de Dumnezeu(bis) ://

 

//:M`a gasit, m`a salvat Dumnezeu

Mi`a iertat, mi`a iertat pacatul greu

Lui Isus inima i`am predat

Aleluia`I cant sunt salvat://

 

//: Banii mi`au fost mangairea

Banii m-au orbit mereu

Si cantam desertaciunii

Mortii sufletului meu(bis) ://

 

//: Cei mai dragi m`au dat uitarii

Pentru simplu crezul meu

Dar eu am o mangaiere

Nu ma uita Dumnezeu(bis) ://

 

//: Cei ce nu`L cunosc pe Domnul

Astazi ma batjocoresc

Dar indur orice ocara

Pentru Tatal meu Ceresc(bis)://

 

//: Nu mai am nici o`ndoiala

Isus este Domnul meu

Dandu`si viata la Golgota

Viata am primit si eu(bis) ://

Ma iubesti cu adevarat?

   Ma uitam prin calculator si am dat peste aceste randuri, pe care majoritatea cred ca le`ati citit, dar nu cred ca strica sa le mai cititi. Sunt niste ganduri care pe mine m`au facut sa ma gandesc la cat de mult Il iubesc eu pe Domnul…

Dupa ce citesti aceste randuri as vrea sa te gandesti si tu la iubirea ta pentru Domnul!

                                  

   

“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

                                      Ioan 3:16

M’am trezit intr’o dimineata devreme,ca sa admir rasaritul soarelui. Ah,frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul soarelui I’am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.El m’a intrebat:”Ma iubesti? ”I’am raspuns:”Bineinteles ca Te iubesc,Doamne!Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!”  

Apoi m-a intrebat:”Daca ai fi handicapat fizic m’ai iubi si atunci?”Eram descumpanit. Mi’am privit mainile si picioarele si restul trupului si m’am intrebat oare cate lucruri n’as putea  face daca as fi handicapat,lucruri pe care le socotesc normale.Si i’am raspuns:”Doamne,n’ar fi usor,dar totusi Te’as iubi!”

 Atunci Domnul mi’a spus:”Daca ai fi orb,ai iubi si atunci creatia Mea si M’ai iubi si pe Mine?”Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar,m’am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui. Si I’am raspuns:”Mi’e greu sa ma gandesc la asa ceva,dar totusi Te’as iubi!” 

Domnul m-a intrebat:”Dar,daca ai fi surd,ai asculta Cuvantul Meu?”Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles:ca sa asculti Cuvantul lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile,ci trebuie sa asculti cu inima! Si I’am raspuns:”Doamne, n’ar fi usor,dar as asculta Cuvantul Tau!”

 Atunci Domnul m’a intrebat:”Dar daca ai fi mut,ai lauda Numele Meu si atunci?”Cum L’as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa’I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar prin cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra. I’am raspuns:”Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, ot as lauda Numele Tau!

 Si Dumnezeu m’a intrebat:”Ma iubesti cu adevarat?”Cu curaj si cu convingere ferma I’am raspuns:”Da,Doamne!Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat.”Am crezut ca am raspuns bine,dar Domnul m’a intrebat:”Daca ma iubesti,de ce pacatuiesti?”Si I’am raspuns:”Doamne,sunt doar un om,nu sunt perfect!”Dar Domnul m’a intrebat:”De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?”N’am putut da nici un raspuns,doar lacrimi.”

 Domnul a continuat:”De ce canti numai la adunare? De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?”Si lacrimile au continuat sa’mi curga pe obraz.”De ce ti’e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Vestea Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze cand iti dau ocazia sa slujesti Numele Meu?” Am incercat sa raspund,dar n’am gasit nici un raspuns. 

”Esti binecuvantat cu viata. Te’am creat sa n’o irosesti. Te’am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti’am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti’am vorbit, dar urechile ti’au fost inchise. Ti’am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti’am auzit rugaciunile si Ti’am raspuns la toate! Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?” N’am putut raspunde. Cum sa’I raspund? M’a coplesit rusinea! N’am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus:”Doamne iarta’ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!”

Si Domnul mi’a raspuns:”Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!” Am spus:”Doamne,oare vei continua sa ma iubesti?De ce ma ierti?”Domnul mi’a raspuns:”Te iubesc pentru ca te’am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu te voi parasi niciodata! Cand plangi ,Mi’e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie,rad si eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!

”Niciodata n’am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezeu? Domnul mi’a intins bratele si am vazut urma cuielor in palmele Sale. M’am inchinat la picioarele Domnului Isus Christos,Mantuitorul meu si pentru prima oara m’am rugat cu adevarat! 

Il iubesti cu adevarat?  

Urari din Filipine…

Dragi Frati si Surori,

  Fie ca Dumnezeu sa va binecuvanteze intr-un mod deosebit cu ocazia Sarbatorii Nasterii Domnului!

  Ma rog ca EL Insusi sa va fie bucurie in inimi si pacea care sa ramana necontenit de-a lungul anului ce va urma, datorita iubirii Sale atat de imense fata de noi…

 

Va multumesc din adancul inimii pentru rolul atat de important pe care il purtati in aceasta mare insarcinare de a duce Evanghelia la toate natiunile pamantului!

 Cu dragoste din Filipine,

Alina Voda

Fie ca toate popoarele sa-L laude!

Vesti din Filipine

Scumpi frati si surori in Domnul,

Fie ca pacea si harul Domnului Isus sa va inunde inimile in aceasta perioada!

“EU sunt Vitza, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic. Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si eu pe voi. Ramaneti in dragostea Mea. Daca paziti poruncile Mele, veti ramanea in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu, si raman in dragostea Lui.” (Ioan 15:5,9-10)

In timpul acestor doua luni deja trecute de cand sunt in Filipine, Domnul mi-a reamintit din nou si din nou ca ceea ce este cel mai important in aceasta viata este relatia noastra cu Domnul Isus. El doreste ca noi sa ramanem pur si simplu in El, asa cum o mladitza ramane intr-o vitza, sa ne incredem in El ca si un copil, sa Il iubim ascultand de poruncile Lui, iar El va purta de grija in toate lucrurile si roada va veni implicit.

De ce spun aceasta? Pentru ca venind in aceasta tara, dorinta mea fireasca  a fost de a incepe imediat sa ma implic intr-o lucrare anume, sa fac cat mai multe lucruri pentru Domnul printre oamenii de aici din Filipine. Insa Domnul mi-a reamintit faptul ca Domnul doreste mai mult ascultarea noastra decat oricare dintre jertfele noastre; ca Maria a fost laudata mai mult decat Marta, pentru simplul fapt ca statea la picioarele Domnului si ii sorbea fiecare cuvant de pe buze. Da, este un lucru bun si folositor pentru mine sa ma implic ca si asistenta medicala la o clinica, sau sa imi dedic timpul in lucrarea cu copiii strazii din Manila. Insa Domnul pare sa imi spuna in aceasta perioada “ASTEAPTA”… “Stai la picioarele Mele si asculta-Mi cuvintele, cauta sa ma cunosti pe Mine”… dar cu totii stim ca asteptarea nu este atat de usoara, mai ales cand nevoile din jur par atat de mari. (In acelasi timp sunt constienta de faptul ca trebuie sa cunosc limba Tagalog cat de cat mai bine, pentru a putea discuta cu cei din jur, deci stiu ca acest timp trebuie sa il dedic in mod special invatarii limbii).

Chiar discutam cu ceva timp in urma cu Lea (sotia directorului nostru de misiune si care este diagnosticata cu o forma de cancer a sangelui) despre faptul ca viata de misionar nu este una binecuvantata daca  lucrarea si roada nu izvorasc din cautarea noastra de a ramane in Domnul zi de zi, din dorinta de a ii fi placuti Lui si numai Lui si de a-i iubi pe cei din jurul nostru cu dragostea ce izvoraste in mod natural din relatia noastra cu El.  Provocarile cu care ne intalnim zilnic nu trebuie sa fie decat o noua ocazie pentru noi de a depinde intr-u totul de Domnul si de a manifesta dragostea Lui celor din jurul nostru.

Vreau sa ii dau slava Domnului pentru acest timp de “asteptare activa” prin care trec acum. Invatarea limbii Tagalog merge inainte, acum reusesc cat de cat sa formulez propozitii simple (chiar daca nu neaparat si 100% corecte!!) si este o incurajare sa vad ca Domnul imi da ocazii sa intru in contact cu diferite persoane din jur pentru a forma relatii de prietenie. Cu aceasta ocazie v-as ruga sa amintiti in rugaciunile dumneavoastra pe doua tinere cu care am avut ocazia sa petrec ceva mai mult timp. Maricel este o vecina de bloc, care inca nu-L cunoaste pe Domnul dar care a manifestat interes sa afle mai multe din Cuvant. Mi-as dori sa ma poata insoti si la biserica la care am mers pana acum si chiar si ea a mentionat ca ar dori sa vada cum este (ea merge din cand in cand la biserica catolica), si ma rog ca Domnul sa lucreze la inima ei si sa imi dea cat mai multe prilejuri de a impartasi cu ea despre “nadejdea si credinta care se afla in inima mea- Domnul Isus”. Insa asa cum Domnul ma invata in aceste zile, timpul Lui este diferit de timpul nostru, si este important sa stam tot timpul aproape de El, pentru a-I auzi fiecare soapta si a fi gata de a merge inainte, atunci cand El spune “DA”!

Cealalta tanara este de fapt si profesoara mea de limba Tagalog, Leilani. Domnul mi-a dat prilejul de a o cunoaste un pic mai bine, si dorinta mea este de a cauta sa cultiv aceasta prietenie in afara orelor de studiu. Nici ea nu-L cunoaste pe Domnul, insa vad o deschidere de inima si cred ca Domnul lucreaza mai departe in acest sens. Rugaciunea mea este ca Domnul sa ma ajute mai departe sa fiu ospitaliera si sa faca din casa mea un loc unde cei insetati dupa Viata adevarata sa paseasca si sa gaseasca odihna, mangaiere, ceva mancare stil romanesc!!, insa cel mai important Apa Vietii.  Ii multumesc Domnului pentru locuinta mea si pentru faptul ca o pot pune la dispozitie pentru a fi o binecuvantare altora. Ma bucur ca Domnul ma ajuta sa fac pasi in sensul acesta, atat cu cei care nu-L cunosc pe Domnul inca, cat si cu cei care ii apartin Lui, atat dintre misionari cat si dintre tinerele crestine filipineze.

Ca alt motiv de rugaciune, as vrea sa mentionez un cuplu de misionari- colegi de-ai mei- Julie si Todd, care au sosit in Filipine cu 3 luni in urma. Ei au un copilas foarte special- Elijah (primul lor copil), care in momentul nasterii creierul sau a fost afectat grav si acum traieste cu un handicap foarte mare. El are deja 1 an, insa deocamdata nici macar nu poate sa seada in fundulet fara suport, d’apai sa mearga, asa cum o fac copilasii de varsta lui. Ma rog ca Domnul sa lucreze cu putere in randul parintilor lui, pe care ii admir asa de mult ca au facut acest pas mare in credinta, venind in Filipine in ciuda faptului ca au multe nopti nedormite cu Elijah, care plange tot timpul, si are dificultati chiar si cu suptul laptelui. Ma rog ca sa pot fi o incurajare pentru ei, chiar si in lucruri marunte, in acest timp.

In rest, viata merge inainte si zi de zi am ocazia sa invat lucruri noi despre cultura si obiceiurile locuitorilor de aici din Filipine. Ma rog ca Domnul sa ma ajute sa trec usor peste diferentele culturale si sa ma adaptez cat mai bine in aceasta tara, fara a incerca sa schimb cultura oamenilor, cat sa le pot fi o marturie acestora in dragoste si credinta.

Cu ceva timp in urma am avut prilejul sa merg la “muntele de gunoi” din Manila, de fapt doar unul dintre ei, unde oamenii pur si simplu locuiesc in niste cocioabe foarte saracacioase si zi de zi se catara prin gunoi, incercand sa recicleze in schimbul a cativa banuti, ceea ce se gaseste acolo uitat de luni de zile.  Nu cu mult timp in urma a avut loc un accident foarte grav la unul dintre acesti “munti” cand sute de adulti si copii au murit in mod tragic striviti sub o avalansa de gunoi. De atunci autoritatile au interzis accesul copiilor sus pe munte, insa adultii inca mai lucreaza acolo zi de zi. Nu stiu daca va puteti imagina ceea ce presupune sa lucrezi intr-un astfel de loc, mirosul puternic de acolo, si mai ales la temperaturi de peste 30 grade in fiecare zi, insa partea si mai trista este ca oamenii acestia de fapt chiar si locuiesc acolo- la poalele muntelui… iar statul nu face mai nimic in legatura cu acest lucru. Paznicul la inceput a fost foarte mirat ca vreau sa merg sa vad locul unde oamenii lucreaza, chiar a vrut sa-mi ofere o masca protectoare impotriva mirosului, si mi-a interzis sa fac fotografii. Oare de ce? Oare lumea din afara nu are dreptul sa afle imaginea adevarata a tarii acesteia? Intr-un final, cand a vazut ca vorbesc ceva Tagalog si ca nu sunt jurnalista, mi-a dat voie sa fac vreo doua trei, poze, insa nu prea de aproape. Saracie si suferinta se afla peste tot in aceasta lume, insa partea si mai tragica este ca aceste suflete mor fara a-L cunoaste cu adevarat pe Domnul… Fie ca Domnul sa ne ajute sa fim o lumina si sa umblam in dragoste pentru fiecare suflet pe langa care trecem!

Un alt motiv de rugaciune ar fi sanatatea mea, pentru ca trupul meu inca incearca sa se adapteze cu poluarea intense din acest oras. Luna trecuta am trebuit sa iau antibiotice in cateva randuri datorita faptului ca am avut infectii la gat si sinusuri. As dori sa ma pot adapta cat mai bine si din acest punct de vedere si astept ca Domnul sa lucreze si in aceasta privinta.  

Va multumesc din inima pentru toata sustinerea dumneavoastra si pentru partea importanta pe care o aveti in extinderea Imparatiei Dragostei in lumea aceasta si in special in Filipine! Rugaciunile si sustinerea dumneavoastra financiara sunt un motiv constant de lauda si recunostinta pentru inima mea la adresa acestui Dumnezeu minunat caruia ii slujim! Fie ca aceasta slujire a fiecaruia dintre noi sa fie pentru slava Regelui si sa vina dintr-o inima sincera si dezinteresata in fiecare clipa!

Cu dragoste din dragostea Lui,

Alina Voda

Scrisoare din data de: 07.06.2007

 P.S. Atasate gasiti cateva fotografii de la “muntele de gunoi”.

    

  

               

 

CREDINTA

Credinta nu este un vis omenesc sau o iluzie.

Credinta este lucrarea lui Dumnezeu in noi.

Ea ne stramuta in lumea divina pentru renasterea noastra in Dumnezeu.

Ea il omoara pe vechiul Adam din noi si ne face o faptura noua, ne recreaza inima, curajul, intelegerea si toate celelalte fatete ale personalitatii.

Credinta vine prin lucrarea Duhului Sfant.

Ea implica o putere de viata care ne impinge irezistibil spre bine.

 Credinta nu intreaba care sunt faptele bune ce trebuiesc facute, ci trece la infaptuirea lor fara nici un fel de intrebare.

                                                       Martin Luther

Credinta nu este impotriva ratiunii, ci dincolo de limitele ratiunii, o continuare a ei si ceea ce credem despre Dumnezeu este cel mai important lucru despre noi insine.

Ce crezi tu despre credinta?

Ai credinta?

Cum este credinta ta?

Credinta trebuie alimentata, crescuta si intretinuta, iar aceasta se face prin Cuvantul lui Dumnezeu .

Crede in soare si cand nu straluceste, 
crede in dragoste si cand n-o simti si
 crede in Dumnezeu si atunci cand nu-ti raspunde. 

Manila

 

Scumpi frati si surori in Domnul,

Multe binecuvantari din Manila!

Fie ca harul Domnului Isus si asteptarea venirii Sale sa va intareasca inimile in credinta zi de zi!  

Este o mare bucurie pentru mine sa va stiu alaturi de mine in lucrarea la care Domnul ne-a chemat pe noi toti, aceea de a duce mai departe Evanghelia pana la marginile pamantului. Fie ca Dumnezeu sa va rasplateasca pentru toata purtarea dumneavoastra de grija si pentru inima dumneavoastra plina de dragoste fata de Domnul si fata de cei pierduti care inca mai asteapta sa auda Adevarul aici in Filipine…

Sunt in Filipine de 5 luni de zile deja, si cu cat am ocazia sa cunosc mai bine cultura si obiceiurile filipinezilor, cu atat inima mi se intristeaza cand observ felul in care oamenii sunt inselati cu privire la lucrurile spirituale. Manila este un oras infloritor  pot spune din punct de vedere economic (aceasta in limitele faptului ca Filipine este inca o tara a Lumii a Treia), iar Filipine este considerata singura tara predominant crestina a Asiei, insa care este de fapt ADEVARUL? Aceasta tara a imbracat haina „fortata” a Catolicismului datorita presiunilor politice din trecut, odata cu colonizarea tarii de catre spanioli in secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Crestinismul autentic este intr-adevar doar de suprafata in sistemul de credinte al filipinezilor, iar sincretismul religios este o realitate trista. Pentru a oferi un exemplu, sa luam in considerare mijlocul de transport in comun in Filipine numit „jeepney”. Acest tip de vehicul isi are originea in perioada celui de-al II-lea Razboi Mondial, cand multe jeep-uri militare americane au fost lasate in folosinta localnicilor. Acestea au fost un pic prelucrate de catre filipinezi, pentru a putea acomoda cati mai multi pasageri, li s-a pus capota pentru protectie impotriva ploii, si au fost decorate pentru a aparea cat mai atractive calatorilor. Filipinezii iubesc culorile vii, deci nu este de mirare cand decorararea acestor mijloace de transport in public este un pic dusa la extrema. Insa privind si citind cu atentie inscriptionarile viu colorate de pe fiecare jeepney, putem vedea adevarata confuzie din mintea si inima omului.  Adeseori poti vedea pe acelasi jeepney inscriptii de genul: „Noroc!”, „Shalom”, un poster urias cu chipul Fecioarei Maria,  sau „Domnul sa ne binecuvinteze calatoria” si totodata personaje din desene animate de genul spiderman, superman, pe cand in interior, agatate de parbriz, poti vedea un sirag de matanii  langa anumite plante traditionale pagane care au puteri de protectie impotriva spiritelor rele de genul „aswang”.

In cautarea adevarului, filipinezul este de parerea ca orice credinta noua si atragatoare merita acceptata, insa aceasta nu are menirea de a inlocui credintele vechi, ci doar de a „completa” imaginea spirituala a individului, astfel fiind adaugata la arsenalul acestuia de credinte deja acumulate pe parcurs. Asa se face ca in ziua de azi exista in Filipine un sir lung de secte si credinte religioase (pe langa catolicism, islam si alte credinte traditionale deja existente) ce si-au facut „culcus” in viata omului de rand, distorsionand adevarul Scripturii si manipuland mintile oamenilor pana la punctul ca acestia sunt pur si simplu convinsi ca nu au acces in Rai decat daca isi aduc saptamanal contributiile financiare si participarea la intalnirile sectariste misionare (Iglesia ni Kristo este una dintre sectele cu cei mai multi adepti aici- care in ciuda titlului adoptat (Biserica lui Christos) neaga doctrina Trinitatii si divinitatea lui Isus Christos, si care din anul 1914 a vazut o crestere enorma, adeptii acestora ajungand in prezent la peste 2.3% din populatia tarii ). 

In ciuda acestor lucruri, Cuvantul ne spune: „Totusi, temelia tare a lui Dumnezeu ramane, avand pecetea aceasta: „Domnul Ii cunoaste pe cei care sunt ai Sai” (2 Timotei 2:19) insusi Domnul Isus a spus „Eu voi zidi Biserica Mea si portile locuintei mortilor nu o vor birui” (Matei 16:18), „Si am alte oi care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu; si va fi o singura turma si un sigur pastor” (Ioan 10:16).

 Intr-adevar Dumnezeu are un plan desavarsit cu lumea aceasta, si nimeni nu se va putea impotrivi implinirii lui: Domnul inca mai cauta oi pierdute in lumea noastra, atat printre vecinii nostri, cat si la marginile pamantului. Cu siguranta va veni o zi cand El isi va intregi turma, cand oile pierdute vor auzi glasul Lui, cand El isi va zidi biserica, si nimeni nu va sta impotriva voiei Sale. Intrebarea este daca suntem si noi gata sa facem parte din aceasta mare lucrare a Lui, daca dorim sa fim printre aceia care si-au unit glasurile in rugaciune si care s-au alaturat randurilor de seceratori plecati la lucru printre holdele  bogate din lume, deja gata de seceris… pentru gloria Regelui despre care cantam in fiecare zi…

Studiul limbii Tagalog inainteaza pentru mine aici in Manila, Domnul imi ofera oportunitati de a cunoaste si alte persoane cu care sa comunic si ii dau slava pentru felul in care imi schimba inima si ma indeamna sa petrec mai mult timp cu oamenii si in afara zonei mele de confort. Luna trecuta am avut o mini-conferinta a misionarilor New Tribes Mission implicati sau in curs de implicare in insula Luzon. A fost o saptamana binecuvantata, auzind rapoarte despre felul minunat in care Domnul lucreaza printre triburile din Nord, unii dintre ei fiind pe pragul de a auzi Evanghelia, altii care deja au auzit-o si care s-au increzut in Domnul si acum fac primii pasi urmandu-L pe Domnul Isus. Situatia este insa destul de trista printre misionarii nostri, pentru ca cel rau ataca in moduri foarte subtile dar clare: multe sunt cazurile in care lucratorii au fost nevoiti sa plece acasa datorita unor urgente medicale de genul cancerului, crize de epilepsie si alte nevoi medicale, care au facut ca lucrarea sa fie stopata exact cand pregatirile (invatarea limbii tribale, care uneori ia si pana la 3 ani, traducerea Bibliei si pregatirea lectiilor biblice in limba locala)  ajunsesera pe punctul de final si oamenii din trib urmau sa auda Evanghelia pentru prima oara. Unul dintre liderii nostri, care este in Filipine impreuna cu sotia de peste 30 ani, ne marturisea cu lacrimi in ochi ca de cand este pe campul misionar in Filipine, niciodata nu a vazut randurile misionarilor imputinate ca si anul acesta, si prin urmare atatea locuri abandonate si in prezent neocupate de misionari pe harta Luzonului.  Fie ca Domnul sa ne dea har si sa ne deschida ochii pentru a vedea lumea in care traim cu ochii Lui! Atunci vom putea pasi cu incredere pe calea deschisa de El!

Alte motive de lauda si rugaciune:

·        Slava Domnului pentru raspunsul la rugaciuni si pentru anotimpul ploios! De cateva luni nu am mai avut probleme de sanatate, pentru ca odata cu ploaia s-a mai „spalat” si poluarea din atmosfera! Acum putem cu totii respira mai bine si un pic mai curat!

·        Multumesc Domnului pentru relatia care mi-a oferit-o cu Maricel, tanara catolica cu care incep sa petrec mai mult timp si sa am discutii mai profunde despre Domnul. Multumesc Domnului pentru ocaziile pe care mi le da de a ma apropia mai mult de ea si de a o intelege mai bine.

·        Calauzire in legatura cu dorinta mea de a ma implica ca si voluntara la un orfelinat pentru copii si batrani vizitat de curand si in acelasi timp de a lucra ca si asistenta medicala la o clinica misionara  o data pe saptamana. Aceasta clinica este la o ora distanta de locuinta mea si va trebui sa schimb cateva mijloace de transport, insa cred ca Domnul imi va da puterea necesara de a ma implica! Am primit deja acordul liderilor mei in vederea implicarii la aceasta clinica, insa acum ramane sa stabilesc detaliile impreuna cu medicul de acolo si cu directoarea programului de limba Tagalog, pentru ca va insemna sa lipsesc o zi de la scoala in fiecare saptamana. Insa stiu ca implicarea la clinica ma va ajuta sa invat limba si mai repede!

·        Sa ma apropii mai mult de Domnul in fiecare zi, si sa primesc de la El tot ce am nevoie pentru a implini lucrarea Lui cu dragoste, ravna si ca un „act de inchinare” fata de El in fiecare zi!

·        Domnul sa lucreze prin mine si sa arate lumina Adevarului Sau tuturor celor cu care intru in contact zi de zi!

Cu dor si mii de multumiri fata de fiecare dintre dumneavoastra,

din Filipine,

Alina Voda

Salutari din Mozambic

 

Inima imi este plina de bucurie pentru posibilitatea de a impartasi cu dumneavoastra cateva ganduri despre lucrarea din Mozambic.

 Au trecut 4 luni de cand m-am intors in Africa,ma uit inapoi in timp,si fac o scurta auto-evaluare… Cum ma simt? Implinita, nu cred ca m-am simtit vreodata asa de implinita spiritual si sentimentul ca sunt la locul potrivit este puternic in inima mea. Petrec mult timp cu oamenii de aici, cu localnicii, ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu ei si daca am venit aici ca sa ii invat ceva,ma gasesc ca eu sunt cea care invata de la ei. Cred ca un lucru care ma impresioneaza si care mi-a atins inima intr-un mod diferit este atitudinea lor in mijlocul greutatilor. Lucrurile pe care ii fac sa rada sunt asa de diferite de ceea ce ne fac pe noi sa radem si sa fim fericiti. Am intalnit o doamna foarte eleganta,din Europa,care a venit in Africa in interes de serviciu. Nu am petrecut mult timp cu ea, cred este pentru prima data in Africa,insa o intrebare a dansei mi-a dat mult de gandit. A spus: “Nu inteleg de unde,stiind situatia financiara si saracia in care traiesc, acesti oameni gasesc puterea sa zambeasca si sa para asa de fericiti? ” Acelasi lucru m-am intrebat si eu cand am venit pentru prima data aici,insa cu cat petrec mai mult timp cu ei cu atat imi dau seama ca ceea ce ii fac pe ei fericiti sunt cu totul alte lucruri de cele care ne fac pe noi fericiti. De cand am inceput sa invat dialectul yao, si pot sa vorbesc putin, am vazut ca atunci cand merg pe strada si cineva ma saluta in acest dialect si eu le raspund in aceeasi limba, se opresc si raman pur si simplu admirati si fericiti ca o persoana alba le vorbeste limba,se imbraca la fel ca si ei si traieste in mijlocul lor. Nu se pot abtine sa nu rada si nu isi ascund deloc surprinderea. Sunt prietenosi si daca intri in curtea lor atunci cand ei mananca,lasa totul, iti ofera singurul scaun pe care il au in casa si cu bucurie in inima iti spun bine ai venit si iti ofera din mancarea lor. Caldura si prietenia lor,deschiderea pentru straini (chiar daca asta inseamna o persoana de alta culoare),ma face sa ma simt bine venita chiar si in cele mai izolate sate si ma face sa vad o alta usa deschisa pentru vestirea Evangheliei. Cei mai multi sunt musulmani foarte puternici in credinta lor, insa chiar si asa,din respect,nu te resping si asculta pana la sfarsit cum Evanghelia este propovaduita, insa sunt incurajata stiind ca Cuvantul lui Dumnezeu nu se va intoarce inapoi fara rod si stiu ca noi semanam insa Dumnezeu face sa creasca. Este o promisiune care ma face sa merg mai departe si in satul urmator.

 La fel este si cu copiii,stiind ca in inima acestor micuti a fost semanata samanta buna a Evangheliei,ma rog ca pamantul in care cade sa fie un pamant bun si sunt incredintata ca Dumnezeu isi face lucrarea. Este o bucurie sa le spun acestor micuti despre dragostea Domnului Isus.Eu sunt sigura ca aceste cuvinte nu vor fi uitate ci vor schimba  vieti. Este asa de mare nevoie de rugaciune. Va rog,continuati sa va rugati pentru aceste lucrari. Un alt motiv de rugaciune este ca sa iau lucrurile pe rand. Vazand asa de multe nevoi in jurul meu,in inima mea apare dorinta de a face ma implica in cat mai multe proiecte…lucrare cu copiii in oras si in cat mai multe sate,de asemenea lucrarea cu tinerii,studiile biblice, invatarea limbii yao pentru a putea merge in sate mai indepartate,de asemenea, pentru ca Janice este si ea foarte ocupata, imi doresc sa fiu o binecuvantare pentru ea si sa o ajut atunci cand ea are nevoie,pentru mine este destul de greu sa spun NU atunci cand pot sa fac ceva. Am nevoie de intelepciune sa pot sa iau lucrurile pe rand,sa spun Nu,daca este nevoie.

 Secerisul este asa de mare,nevoile sunt asa de multe,chemarea este pentru toti si ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare persoana care se implica in aceasta lucrare,fie prin rugaciune,incurajare,financiar,este asa de important…nu investim in lucuri care se vad, nu investim in bunuri care ne fac fericiti aici pe pamant dar care vor disparea intr-o zi,nu cladim cu paie care vor fi arse,insa cladim in lucruri care raman pentru totdeauna. Si daca vom pune pe o balanta sufletul unui om si toate bogatiile lumii acesteia,sufletul acela va face mult mai mult decat toate bogatiile pamantului. Rasplata pentru aceste lucruri nu va putea fi masurata.

 Va multumesc pentru implicarea si pentru ajutorul dumneavoastra in aceasta lucrare.

 Ma rog ca Dumnezeul caruia ii slujim in fiecare zi sa va umple inimile de pace si bucurie!

 Cu dragoste din Mozambic.

 Diana

Scrisoare din data de: 27.07.2007

Istoria Bradului de Craciun

 

De ce decoram bradul de Craciun?

Obiceiul provine probabil de la egipteni, care isi ornau casele cu frunze de palmier in ziua solstitiului de iarna. Obiceiul a fost preluat de romani, care au folosit, in locul palmierului, brazii.Dar povestea incepe cu adevarat prin secolul al VII-lea, cand un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfanta treime. In Europa secolului al XII-lea, cu ocazia Craciunului, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos!

Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.

La mijlocul secolului al XVI-lea, apar in Germania primele targuri specializate in vanzarea de cadouri, de obicei mancare sau obiecte de folosinta practica.

Figurile modelate de brutari din paine, care apoi erau agatate in brad ca ornamente, aveau mare trecere. Se pastreaza in acest sens marturia unui vizitator al orasului Strasbourg in 1601. El descrie brazi decorati cu astfel de figurine, cu acadele si ornamente din hartie colorata. Incarcatura biblica atribuia bradului astfel impodobit simbolul pomului paradisului, al belsugului, al cunoasterii si al inocentei.

Beteala a fost inventata in Germania pe la 1610. In acea vreme nu era numai argintie, era chiar din argint! Au fost inventate masini pentru obtinerea unor folii subtiri. Argintul era durabil insa oxida repede, astfel ca au fost incercate diverse aliaje de plumb si cositor, dar produsul era atat de greu, incat se rupea sub propria greutate. Astfel incat argintul a fost folosit pana la mijlocul secolului al XX-lea.

In Marea Britanie, obiceiul bradului de Craciun a patruns prin intermediul negustorilor germani stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori. Interesant, nu? Sa ne amintim de calugarul din Devonshire care…

Decoratia bradului consta in beteala din argint, lumanari si margele, toate produse in acel secol XVII in Germania si Europa de Est. Obiceiul cerea ca fiecare membru al familiei sau invitat sa aiba cate un mic brad asezat pe masa in dreptul lui, cu cadourile alaturi.

In 1846, Regina Victoria si Printul Albert (de origine germana), apar in “Illustrated London News”, impreuna cu copiii, in jurul bradului de Craciun. Popularitatea familiei regale a facut ca obiceiul sa se raspandeasca repede printre supusi. Bradul a devenit “la moda” nu numai in insulele britanice, ci si pe coasta de est a Americii.

Decoratiile erau de o mare varietate, fiind manufacturate “in casa”. Tinerele doamne petreceau ore decupand fulgi de zapada si stelute, impaturind pliculete pentru cadouri si cosulete de hartie pentru dulciuri. Ansamblul era completat cu margele si beteala din argint produse in Germania, impreuna cu ingerii ce urmau sa stea in varful bradului. Lumanarile erau adesea asezate in inele de lemn.

Tarile din spatiul mediteranean nu s-au aratat prea interesate de brad, preferand scenele biblice asezate pe platforme triunghiulare (ceppo), bogat ornamentate.

In America, bradul de Craciun apare pe la 1747, in comunitatile germane din Pennsylvania, dar se raspandeste abia o data cu dezvoltarea comunicatiilor, in secolul XIX.

In 1882 este patentat becul electric, iar in 1892 el este adaptat pentru pomul de Craciun. Tot in aceasta a doua jumatate a secolului al XIX-lea, obiceiul impodobirii bradului la sfarsit de an patrunde dinspre nord si pe teritoriul actual al Romaniei. Obiceiul s-a suprapus peste cel al butucului de Craciun. Ritual azi disparut, dar atestat inca de la romani, butucul de Craciun, un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra in noaptea de 24 spre 25 decembrie.

Secolul XX aduce un val de noutati: Dupa 1918, din cauza problemelor de export, Germania nu mai este principalul furnizor de decoratii. Locul sau este luat de Japonia si SUA. 

In 1930 brazi de mari dimensiuni sunt amplasati in locuri publice. 

La mijlocul anilor ‘60, ideile moderniste se rasfrang si asupra pomului de Craciun. Brazii din aluminiu argintiu, importati din America, sunt foarte la moda. Acestia nu necesitau alte decoratii decat sursele de lumina colorata care se reflectau multiplu pe crengile argintii. 

In anii ‘70 apar brazii artificiali cu aspect foarte realist. 

Spre sfarsitul anilor ‘90, decorarea bradului se intoarce spre ideile Victoriene, dar cu teme si concepte noi.

Oare ce ne rezerva mileniul al III-lea?…

BRADUL in mitologia populara

Bradul de naştere
Părinţii sau rudele îi dăruiau nou-născutului un brad cu care acesta se înfrăţea. Bradul trebuia să apere pruncul de duhurile şi ursitoarele răuvoitoare. Bradul dăruit nu era tăiat, ci doar ales în pădure, iar pe scoarţa lui se încrusta numele sau însemnul familiei nou-născutului. La fiecare aniversare a copilului, părinţii şi rudele veneau la brad, îi închinau ofrande si rosteau rugăciuni. Dupa datină, tânărul lua el apoi în grijă bradul, frate spiritual, neglijarea copacului echivalând cu desconsiderarea propriei persoane.

 Bradul de nuntă
Tinerii care urmau să se căsătorească participau odinioară la o ceremonie prenupţială în cadrul căreia se făgăduiau unul altuia dinaintea unui brad. Încălcarea legământului făcut în faţa bradului atrăgea asupra lor oprobriul obştii. În Oltenia, în ajunul nunţii, exista obiceiul ca mirele să trimită miresei un brad, printr-un flăcău, ca simbol al legăturii ce urma să ia fiinţă între ei. În alte regiuni, bradul de nuntă a fost înlocuit cu mărul sau chiar cu florile de măr.

Bradul de judecată  

Bradul juca şi rolul unei instanţe divine. Jurământul rostit în faţa arborelui dobândea astfel trăinicie. De exemplu, vătaful căluşarilor, înainte de a porunci cetei să înceapă jocul, îşi înfingea sabia într-un brad – numit brad de jurământ -, jurând apoi pe ea. De asemenea, se practica aşa-numită “judecată divină” a bradului: omul bănuit de a fi săvârşit o fărădelege era legat de un brad timp de trei zile şi trei nopţi; dacă în acest interval nu era sfâşiat de fiare sau lovit de trăsnet era lăsat liber şi considerat nevinovat, căci se credea că fusese judecat de brad. Copacul veşnic verde prezida totodată judecata obştească: satul se aduna în jurul unui brad pentru a lămuri şi potoli conflictele dintre ţărani.

  

„ Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine , si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste si sufletul tau. ” III Ioan 1:2 Într-un articol dintr-o revista pentru persoanele de vârsta a treia, Paul Harvey a publicat un interviu pe care l-a avut cu o doamna ce avea vârsta de 103 ani. Când a fost întrebata care este secretul longevitatii sale, si cum de este asa de activa chiar si la aceasta vârsta, Eva Ritzel a raspuns folosind doar câteva cuvinte spunând: „fugi de doctor si de oameni!”.

Interpretând cuvintele ei, Harvey a aratat ca pentru a avea o viata activa si la o vârsta înaintata, trebuie sa-ti pastrezi trupul si inima în sanatate.

Dar ceea ce conteaza cu adevarat nu-i numai conditia fizica, ci mai ales cea spirituala. Este bine ca tot mai multi oameni astazi sunt preocupati de conditia fizica.Facând gimnastica, manâncând sanatos si pastrând anumite limite, evitând excesele, acestia vor face ca trupul lor sa aiba vitalitate fizica pentru un timp mai lung.

Viata îndsa nu se masoara numai dupa aparentele fizice. Esenta ei depinde de vitalitatea spirituala. De aceea ceea ce esti pe dinauntru, este mai important decât ceea ce esti pe dinafara.Întrebarea mea pentru tine în aceasta zi este nu cum arati atunci când te uiti în oglinda, ci cum te vede Dumnezeu ca esti pe dinauntru.Daca unii cred ca vor trai mai mult îngrijindu-se doar de aparente, tu învata sa iubesti sincer, lasa orice problema în grija lui Dumnezeu, pentru ca pastrând o buna relatie cu tine însuti si cu cei din jur, sa poti ajunge frumos pe dinauntru, fiind mai bine pregatit pentru viitor.

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa pot avea o buna sanatate fizica si o buna sanatate spirituala. Amin.